Poezia poeziilor

Va spun un lucru strict secret
M-am abonat la internet
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agatat
Si le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X
Cand le-am zarit pe toate 9
Doamne, parc-am intrat la ZOO
Prima-i bruneta cu par drept
Pe maini, pe fatza si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior
A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judet in alt judet
A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat :
“Salut, sunt Silvia Scarlat”
A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse la camion
Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat
De la efort a lesinat
A sasea-i buna, ma incita
Insa de-a saptea e lipita
Vai ce mirifice fapturi
Trei maini, un ochi si doua guri
A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic
A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
“Eu sunt Marina” mi-a soptit
O noapte-ntreaga ne-am iubit
Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin
Marina mea era… Marin!

In metrou in Tokio

In Tokio principalele mijloace de transport sunt metroul si trenul.
Traficul auto este de atat de mare (poate cel mai mare din lume, un prieten imi spunea ca nici traficul naucitor din New York la orele de varf nu se compara cu cel din Tokio), incat mai toata lumea prefera trenul, in special pentru a se duce la slujba.
Mi-amintesc ca in urma cu mai multi ani cand eram in tzara am vazut la televizor imagini din metroul din Tokio, cum lucratorii din statie ii impingeau de la spate pe calatori ca sa poata sa inchida usile. Nici prin cap nu imi trecea pe acea vreme ca voi trai pe pielea mea experienta asta. La orele de varf (dimineata, intre 7-9, apoi dupa-amiaza, un prim val pe la 5-6, iar urmatorul, aproape de miezul noptii) japonezii incep sa se reverse linistiti si ordonati spre statiile de tren si metrou. Odata ajunsi pe peron se aseaza corect si regulamentar pe rinduri, care se formeaza in locuri special marcate, ce corespund exact usilor trenului. Ei bine, atunci cand soseste trenul, iei contact cu unul din paradoxurile japoneze: acelasi domn sobru care-si asteapta cuminte locul la rand, sau aceeasi doamna fina si cocheta, cu manusi albe pana la cot si umbreluta de soare, odata intrati in metrou devin parca alti oameni, se lupta pe viata si pe moarte, impingand si dand din coate fara nici o jena in incercarea de a ocupa un locsor mai bine plasat sau un loc pe scaun. Cand mai sunt cateva secunde (!) pana ajunge trenul in statie, cei care stau jos sau care sunt pe la mijlocul vagonului incep cu disperare sa-si faca loc spre iesire, nimeni nu intreaba "coboriti la prima?", ci totul se intampla in tacere, cu falcile inclestate, cu servieta "la inaintare", spre scopul suprem: sa coboare ! Si, fratilor, chiar in conditiile astea te-ri-bi-le de calatorie nu am auzit pe nimeni sa vocifereze, sa tipe, sa injure (desi expresia de pe fetzele lor congestionate spunea multe) !! a, ti-a rupt cineva ciorapul, ti-a tras un cot in cap atunci cand isi punea servieta sus la bagaje, s-a lasat timp de 10 statii pe tine, te-a calcat zdravan pe batatura, ti-a bagat minerul de la umbrela in burta, astea nu sunt pentru un japonez motive sa vocifereze si sa se lamenteze in public, ci trebuie sa le rabde ca un samurai adevarat. In Japonia, o persoana care nu se poate controla emotional si fizic, nu este deloc apreciata si respectata, educatia in sensul asta incepand de timpuriu.

Primul lucru care m-a uimit inca din prima zi cand am ajuns in Tokio este faptul ca majoritatea japonezilor dorm in metrou. SI dorm, nenica, cufundati intr-un somn adanc, cu capul pe spate (sau pe umarul celui de alaturi) si cu gura intredeschisa. Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu perna de sprijin a vreunui japonez adormit, si zau ca nu e deloc placut. Si ce poti sa-i faci ? ii tragi doua-trei ghionturi discrete, omul se trezeste putin, eventual mormaie incurcat un “sumimasen” (ma scuzati), isi redreseaza pozitia corpului, dar in cateva secunde revine de unde a plecat. In final, daca aveam drum lung, renuntam la loc. Japonezii, pe langa varianta ghionturilor si a renuntarii la scaun, au si alta solutie, mult mai simpla, adorm si ei, lasandu-si la randul lor capul pe cel de alaturi si asa se ajunge la niste imagini de toata frumusetea. Fara indoiala ca multi japonezi sunt atat de obositi din cauza ca muncesc 12-14 ore/zi (sau o mai fi si altceva ?), asa incat pot sa adoarma in orice conditii sau pozitii (inclusiv in picioare- pozitia asta e chiar mai pitoreasca - somnul e la fel de profund, capul i se balangane fie pe spate, fie ii cade in piept). Secretara profului meu mi-a spus odata ca isi propusese sa invete franceza ascultand casete in metrou, dar nu a reusit nicodata sa treaca de prima lectie pentru ca adormea. Si doamna in cauza nu pot sa spun ca avea o slujba foarte obositoare, muncea 8 ore fix si acasa nu o asteptau copii.
Si metroul nu este singurul loc public unde dorm japonezii, am asistat de cateva ori la cursurile profesorului meu si am fost uimita sa vad ca o mare parte dintre studenti dormeau fara nici o jena sub nasul profului (si era o sala mica, profu ii vedea cu siguranta !). Am auzit ca este foarte obisnuit in universitati ca studentii sa doarma la cursuri (si mai nou sa scrie SMS-uri pe celulare), fara ca profesorii sa le atraga atentia (decat in situatiile cand devin prea zgomotosi sau sforaie).
Si revin la paradoxul civilizatiei/ lipsei ei pe peron, respectiv in tren. Marea mea durere cand am fost insarcinata a fost ca nimeni nu mi-a oferit locul, chiar atunci cand sarcina era evidenta. Ca sa nu mint, s-a intamplat totusi sa mi se ofere locul de vreo doua ori, dar tot femeile au fost cele care s-au ridicat; barbatii erau mult prea obositi sau cufundati adanc in lectura ziarului sau a vreunei "Manga" (carti cu benzi desenate, foarte indragite de japonezi). Manga este prezenta oriunde te duci, de la statii de metrou (daca n-ai chef sa le cumperi, le culegi din cosurile de gunoi speciale pentru maculatura, si nu de putine ori am vazut oameni imbracati in costume negre, sobre, scotocind in cosuri, in cautare de manga), pana la restaurante, unde gasesti rafturi intregi de unde poti sa-ti alegi o manga in asteptarea mancarii. Un pranz sau o cina cu colegii japonezi la un restaurant dotat cu biblioteca de , insemna o tacere absoluta pe tot parcursul mesei, intrucat toata lumea lectura indragitele benzi desenate.

In fine, metroul este si locul unde tinerele fete se rujeaza, macheaza, penseaza, isi dau cu creme, sau chiar isi onduleaza parul cu fierul, iar barbatii isi exerseaza loviturile de golf (asta se intampla pe peron), fie mimand ca tin o crosa in mina, fie, in zilele ploioase, folosindu-se de o umbrela.